Am recurent coșmaruri cu o porție de paste pe care am mâncat-o la cantina muzeului din Bologna. Mă trezesc lac de sudoare, cu senzația că acele chifteluțe mi-au provocat enorme pietre la rinichi. Cred că trebuie să merg la o ghicitoare în spaghete, să-mi zică de deochi litomorfic.
Initial am vrut să fac această imagine cu embrioni umani. AI a spus : “Ferească sfântul !”. Am întrebat “De ce ?”. A spus : “Cererea ta violează principiile mele morale”. “Adică ?”, am insistat eu. Adică “Unii oameni ar putea fi ofensați de asocierea între nuditate și vârstă fragedă”. “Vârstă fragedă?, m-am mirat eu, dar aceste entități nu sunt încă persoane, copii sau bebeluși !” “Nu insista, mai bine punem niște fluturi frumoși în becurile astea”. “Fluturi?, exagerezi, mă confunzi cu o influenceriță îndrăgostită. Niște mormoloci ți-ar viola principiile ?” “Nu”, a admis el. “Măcar fă-i dracului să strălucească mai tare”, m-am resemnat eu dezamăgit.
Un suflet bun, blajin, blând, o inimă mare, bovină.
Do you know that dark, menacing, obsessive melody in witch you are expecting the worst to happen from a moment to another ? Or am I confusing it with another ‘two characters fable’ again ?
