
You better play it safe, people !



“Da, doamnă, e absolut sigur, mi-a spus nepoata mea, că ele sunt vecine de bloc, fata dumneavoastră s-a despărțit de anul trecut !…” Femeia rămase înmărmurită și strada începu să se învârtă cu ea cu tot.

Citeam ceva și, dintr-odată, pe fundalul unei realități înconjurătoare tulburi și încâlcite, mi-a apărut cu limpiditate un aspect pe care nu-l privisem niciodată din unghiul acela. Atât de clar, dar atât de ciudat !


M-am visat plecat în excursie cu acest prădător flower-power al adâncurilor timp de câteva decenii. Eram când șoferul, când unul din elevii îngroziți de pe ultimul rând de scaune. De fiecare dată mă trezeam din vis angoasat de întrebarea : oare mi-am notat deja elucubrația asta ? Da, mi-o notasem, dar nu înțeleg cum a ajuns totuși totul o fosilă ruginită în mijlocul acestui deșert ?
Știți fabula aceea cu boul gânditor și broasca cerebrală ? Cum n-a fost scrisă încă ? Păi ce mai așteptăm ?




De acord, distanțele sunt uriașe, dar asta nu justifică cochleala sistemului solar…

Schizofrenia unei lumi în care factualul a devenit accesoriu.

Când așteptarea se varsă direct în dorință, trecem ușor cu vederea toate imperfecțiunile visului.